Charlie Finn a fost nevoit sa se maturizeze mult prea repede. Orfan la numai 16 ani, incearca sa supravietuiasca si sa-si gaseasca identitatea intr-o lume lipsita de insemnatate. Crescut undeva la marginea societatii de catre o mama care se lupta cu propriile vicii si care incearca din rasputeri sa le ofere ceva ce pare de neatins – Speranta -, Charlie traieste constant cu senzatia puternic inradacinata in fiinta lui ca este murdar. Si nici o apa din lume nu il poate curati. Invata sa se descurce la o varsta destul de frageda, si chiar daca asta presupune riscuri si afaceri ilegale, le priveste ca pe un job si ca pe oportunitatea sa de a profita de copiii de bani gata care oricum isi vor procura ceea ce cauta, fie de la el, fie de la altcineva. Ajunge, mai mult sau mai putin constient, sa isi traiasca viata fara sa permita vreunui lucru sau vreunei persoane sa se apropie prea mult, sa-i atinga inima, sa-i ameninte libertatea. Isi calculeaza fiecare miscare, isi tine cartile strans la piept, paseste cu mare grija pe marginea prapastiei pe care a ales sa-si croiasca drumul. Alege sa traiasca pe o insula si devine el insusi una. Mentalitatea asta pare sa functioneze foarte bine, pana in ziua in care alegerile si modul sau de viata au consecinte devastatoare in vietile celor mai apropiate persoane, si atunci, in incercarea de a-si repara greselile, porneste intr-o calatorie prin America Centrala.
Incepe o poveste despre Nicaragua, despre cafea (doar mentionarea cafelei face cartea sa urce muuult in top), despre autoritati locale infestate de coruptie, despre companii care ii trateaza pe altii doar ca pe niste masini de produs si mai multi bani, despre oameni care isi calca semenii in picioare si le zdrobesc viata doar pentru ca pot sa o faca. Si printre toate astea, se tese o istorie despre rascumparare, despre un om care este transformat prin prietenia care se naste intre el si femeia a carei familie a fost zdrobita candva cu ajutorul lui. O poveste a unei vieti in care, pentru prima oara, se naste speranta. Si curajul de a lasa pe cineva aproape. Curajul de a iubi. Curajul de a infrunta o lume in care banii reprezinta puterea. Curajul de a schimba ceva.
O poveste cu gust de cafea, cu note de mango (din ala adevarat, copt, nu de supermarket) si miros de pamant. Povestea in care – oricat de murdar nu te-ai simti – exista o apa care te poate si te va curati, exista ceva ce te leaga – daca ii permiti – si, in acelasi timp, te face cu adevarat liber. Si acea apa nu este una exterioara, nu o gasesti decat atunci cand te uiti adanc in sufletul tau si dai la o parte pietrele care blocheaza izvorul din tine si acesta tasneste spre lumina… e apa din inima ta.
Charles Martin scrie cartea dupa cateva calatorii in Nicaragua, dupa ce ajunge sa-i cunoasca personal pe oamenii care muncesc din greu pe plantatiile de cafea sau pe campurile de trestie de zahar, oameni care, in ciuda saraciei si dificultatilor zilnice cu care se confrunta, si-au gasit libertatea, si-au gasit bucuria de a trai si sunt plini de speranta. Pe mine, cartea m-a facut sa imi doresc si mai mult sa ajung acolo (calatoriile sunt hobby-ul meu #2), m-a facut sa ma gandesc mai mult la comertul echitabil si cum, chiar de departe, putem face o diferenta in vietile celor in buzunarele carora ar trebui sa ajunga banii pentru munca lor. Da, ce pot face eu pare un strop in ocean, dar sa nu uitam ca o picatura de apa este mai buna decat nimic in pustie, si cu un strop incepe si cea mai torentiala ploaie.
Educatie in timpul liber. 