dsc_0556-copy

Cand oamenii au inceput sa masoare timpul a fost, negresit, un lucru bun. Isi puteau urmari mai bine sarbatorile, momentele prielnice pentru muncile agricole si alte lucruri foarte folositoare. Dar cand s-au gandit oare sa-si masoare durata vietii ?

Suntem ca frunzele unui copac si nu putem ignora ca ni se intampla lucruri similare ; si daca in jurul nostru lucrurile se repeta, de ce nu s-ar repeta si in interiorul nostru ? Si asa probabil s-a ajuns sa ne masuram timpul vietii, sa stim ca in zilele noastre un om traieste un maxim de aproximativ 100 de ani, ca pe la 20 de ani e intr-un fel, ca pe la 50 e altfel si tot asa. Si am ajuns sa ni se para ca asa stau lucrurile, ca stim deja.

Si daca ne-ar lipsi aceasta informatie ? Daca nu s-ar spune nimic despre cat traiesc oamenii, ce probleme au ei la o anumita varsta…oare le-ar mai avea ? Daca nu am constientiza toate aceste statistici, oare tot un maxim de aproximativ 100 de ani am trai ?

Sa ne imaginam o persoana crescuta fara aceasta informatie. Creste, invata, are planuri. Unele se realizeaza. Poate se simte implinit, poate mai are si altele, poate se simte epuizat. Cand nu mai are nici un vis, nici un plan, incepe sa se intrebe ce e cu el, care mai e rostul lui ? Atunci poate un alt plan ii vine in minte. Oare va fi vreodata acest ciclu intrerupt de lipsa de planuri ? Oare atunci omul s-ar intoarce catre sine si ar vedea cat de mult a trait si pe loc s-ar transforma in cenusa ?

Desigur putem preveni boli din statistici dar oare nu ne si limitam prin autosugestie ? Sunt unii (putini) care ignora timpul, oameni care la 80 de ani se apuca sa invete pianul sau sa invete o limba straina sau sa alerge la maraton. Dar, de obicei, au o intamplare in viata care ii determina sa se comporte asa, sa nu mai tina cont de timp. Uneori acest moment e destul de tarziu si deja o parte din viata le-a fost afectata de aceste statistici. Cum ar fi sa le ignoram de la inceputul vietii ?

Advertisements