ploaie2 - Copy

Aparatul foto devenise, in timp, o extensie a sa, vizorul prin care alesese sa priveasca lumea, bariera care il proteja pe Tucker, un fotograf renumit, de ranile pe care i le-ar fi putut cauza cei din jur. Trecuse demult vremea cand il inchidea, in pauzele in care nu facea poze. Era mereu gata de actiune.

Intr-o benzinarie uitata de lume, pe o margine de sosea din Alabama, un baietel incearcand sa manance prea multa guma deodata este atras de un obiectiv foto si, crezand ca nu a fost vazut, se apropie incet-incet si reuseste sa apese butonul aparatului, fapt care declanseaza sunete necunoscute si il sperie pe micutul Jase, pana cand Tucker, fotograful, ii spune ca este in regula si il ajuta sa mai faca niste fotografii. Ceva mai tarziu in noaptea ploioasa, Tucker ii gaseste pe Jase si pe mama sa, speriati, in masina care alunecase in sant. O parte din el ar fi vrut sa pretinda ca nu-i vede si sa-si continue drumul, nestingherit, spre casa aflata la cativa kilometri, dar cealalta parte din el, acea parte despre care Miss Ella Rain, singura mama pe care a cunoscut-o vreodata, ii spunea ca este “locsorul pentru oameni, cufarul in care ii pastrezi pe cei dragi” l-a facut sa opreasca si sa-si deschida casa pentru ei.

Straina se dovedise a fi nimeni alta decat Katie, fetita din vecini de care Tucker se indragostise la 9 ani si care disparuse din viata lui cativa ani mai tarziu, datorita “grijii” tatalui lui Tucker si dorintei acestuia de a-l invata “cum sa fie barbat”.

Tucker afla de la Katie ca aceasta fuge de un fost sot bogat si violent si, chiar daca nu crede ca va reusi sa se ascunda pentru mult timp, a decis sa se intoarca in locul unde a fost candva fericita, sinur loc care ii da speranta ca poate din nou sa-si gaseasca libertatea si, eventual, un strop de liniste si pace.

In “alta lume”, pe malul unui rau din sudul Floridei, intr-un sanatoriu de boli psihice, Mutt incearca sa ghiceasca in ce alimente anume i-au fost amestecate medicamentele ce i se administreaza inca de cand fratele sau l-a abandonat acolo, cu 7 ani in urma. Obosit de multele voci din capul sau care se contrazic mereu, voci de care sperase candva sa scape, cu ajutorul medicamentelor, simtindu-se parasit si stiind ca de acolo nu are nici o sansa sa plece pe picioarele sale, decide sa evadeze.

Tucker este chemat sa-si caute fratele de care il leaga amintirile dureroase despre tatal lor, dar legatura cea mai puternica este cea sadita adanc in inimile lor mama Ella (careia nu aveau voie sa-i spuna asa in prezenta altora). Dragostea si grija ei ii invaluie, povata ei ii indruma in viata, amintirea ei este cea care le mentine vie speranta ca intr-o zi vor reusi sa se regaseasca pe ei insisi.

Charles Martin tese o poveste ce se intinde din zona mlastinoasa din sudul Floridei pana in campiile din Alabama, tesatura care la prima vedere pare tinuta impreuna de durerea cu care eroii nu mai stiu ce sa faca, nu-i mai pot face fata, dar cand privesti mai adanc, vezi ca povestea este invaluita in dragostea lui Miss Ella, care reuseste sa-i readuca impreuna pe Tucker si pe fratele sau, dragoste care, ca ploaia, spala trecutul si le arata un nou inceput, ii duce in locul in care se regasesc pe ei insisi, locul in care renaste speranta, locul din care viitorul poate fi privit cu incredere si fara sa te ascunzi in spatele lentilelor unui aparat de fotografiat.