O buna prietena m-a incurajat sa scriu recenzii la cartile pe care le citesc. De la inceputul anului – sau poate era finalul lui 2016, nici nu mai stiu – am avut ideea asta si m-am tot gandit daca si cum si cand sa incep, iar pentru ca mereu gaseam scuze, a trebuit sa vina si altcineva sa ma provoace, oarecum, sa fac asta.

M-am tot gandit despre ce sa scriu, dar cum nu prea am avut timp sa citesc in ultima perioada (am citit, dar nu cred ca vrea cineva review-uri legate de detaliile tehnice ale autoturismelor) am tot amanat momentul. Si cum timpul trece (va vine sa credeti ca suntem in ultima saptamana a lunii aprilie?!) mi-am impus ca termen limita pentru a decide ceva in privinta scrisului acest sfarsit de saptamana. Nu, inca nu am scris nimic interesant, dar am decis ceva, si anume ca vreau sa scriu despre cartile pe care le indragesc si care fac parte din lista – din ce in ce mai lunga – “Cartile mele favorite”. Dupa cum spuneam, este o lista lunga, si probabil va creste de-a lungul timpului, dar cine si cand a decis ca pot sa am o singura carte favorita?

Voi incerca sa nu fac analize lungi – nu suntem la olimpiada de romana sau la BAC – iar in ceea ce voi scrie va fi amintit Dumnezeu ( pentru ca eu cred in El si aleg sa-mi traiesc viata cu El, si de aici ceea ce aleg sa citesc face referire, direct sau mai subtil, la existenta Aceluia care a creat intreg Universul si care este direct interesat de fiecare dintre noi) si povestile vor fi analizate prin prisma credintei crestine (nu pentru ca eu stiu totul cel mai bine sau ca am toate raspunsurile, si nu pentru ca vreau sa tin prelegeri teologice, ci pentru ca asta este perspectiva din care imi traiesc si imi analizez viata, si pentru ca daca il scot pe Dumnezeu din ecuatie, viata ramane fara sens). In cartile care imi plac veti gasi povesti despre vieti transformate, despre situatii care par imposibile, dar care totusi se schimba si finalul arata frumos, plin de speranta – imi place sa citesc carti cu astfel de subiecte, pentru ca eu cred ca si cea mai neagra perioada trece, si cea mai imposibila situatie are un punct in care se intoarce si lucreaza pentru noi, nu impotriva noastra.

Cum de ceva timp autorul meu preferat este Charles Martin  (am cativa autori favoriti, dar el este momentan in capul listei) si pentru ca i-am citit toate cartile (sunt mult mai putine decat mi-ar fi placut mie sa fi scris pana acum) am decis sa incep cu el. Nu sunt sigura daca vreau sa ii “analizez” cartile in ordine cronologica sau sa ma uit la ele si sa aleg una aleator (sunt asezate la loc de cinste in biblioteca mea), dar despre asta vreau sa scriu in viitorul apropiat. Nu incep cu cea pe care o indragesc cel mai mult pentru ca, daca as avea voie sa aleg o singura carte dintre cele scrise de Charles Martin as fi nevoita sa trisez si sa aleg o colectie (4 romane intr-o carte sau ceva in genul asta). Ideal ar fi sa scriu despre o carte/saptamana, si sper sa imi permita timpul sa fac asta, insa chiar daca voi mai “sari” cate o saptamana, imi propun sa “comentez” in urmatoarele cateva luni toate cartile scrise de Charles Martin pana acum.

Nu stiu unde voi ajunge, nu stiu daca altora li se va parea interesant, dar vreau sa incerc sa fac asta, si daca nu voi vedea nici un alt rezultat, cel putin voi sti ca am dat ce e mai bun si nu am aruncat la gunoi ideea pe care eu (si prietena mea) am avut-o.

Offtopic. In poza este un cadou primit de ziua mea… nu stiu daca e bine sau nu, dar ma descrie aproape perfect (zic “aproape” pentru ca lipseste de acolo pasiunea mea pentru masini. Ssst, sa nu zicem nimic de viteza, ca nu-mi plac amenzile) :).

Offtopic2. Imi plac parantezele. Nu stiu de ce, nu stiu daca e bine sau nu, dar ori de cate ori scriu ceva (chiar si un email unei prietene), reusesc sa “indes” ceva in niste paranteze (vreo explicatie, vreo idee care merge in paralel cu cea despre care vorbesc dar care nu poate fi scrisa separat… cel putin nu de mine)… in fine, imi cer scuze pentru multele paranteze si sper sa nu va deranjeze prea tare. Suportati-ma, va rog, cel putin pana cand invat sa ma exprim (si sa scriu) ca lumea.

 

 

Advertisements