Educatie in timpul liber.

Poate ca intr-o zi te opresti si te intrebi: oare ce conteaza din tot ce fac? Ce mananc azi voi uita in cateva zile, ce imbrac azi va crea, poate, o amintire frumoasa cuiva, ce bani cheltuiesc azi va cunoaste doar banca pentru cateva luni, fara vreun folos cuiva. Dar calatoriile? Aceste nobile preocupari cu iz intelectual, ce rost au ele? Banii adunati intr-un an cheltuiti pe o saptamana de vacanta. Cel mai de jos nivel este cel in care se merge in alta parte dar se fac aceleasi lucruri: mancare, haine, bautura, pentru oamenii care inca nu s-au oprit sa se intrebe nimic. Al doilea nivel este al celor care merg sa se relaxeze nitel dar vor sa si viziteze multe obiective turistice, nivelul oamenilor confuzi, care s-au oprit sa se intrebe dar au uitat intrebarea. Al treilea nivel, cel in care oamenii merg undeva cu un scop clar, de ordin material sau spiritual, dar bine definit, este, in sfarsit, ceva ce poate conta. Sa schimbi doar locul in care faci lucruri banale, nu te ajuta. Calatoriile sunt importante pentru intalnirile cu alti oameni, daca mergi doar pentru peisaj, e ca si cum ai merge pe o planeta frumoasa dar pustie.

Dar ce inseamna acest “conteaza”? Este oare ce ne aduce satisfactie, ce aduce altora satisfactie, e despre suflet, e despre bani, e despre competitii? Cunoastem toti placerile fizice, ne place o mancare buna, un masaj relaxant si cate altele…Se pare ca suntem foarte creativi cand vine vorba de placeri. Majoritatea dintre noi ne petrecem o buna parte din viata alternand perioade lungi de munca cu unele scurte de placere fizica vandute la suprapret de cei care le-au si brevetat ca placeri de neratat. Bunaoara aceasta mare diversitate a hainelor, aceasta placere ridicata la rang de arta. Mall-uri intregi de cheltuit ce ai castigat intr-o luna pe un fel de alta fata a ta, asa cum au gandit-o altii dar esti de acord sa ti-o atasezi. De la utilitatea ei clara acum mii de ani, s-a ajuns la aceasta aberatie in care suntem indemnati sa luam cat mai multe haine, nu de frig, ci de forma. Oamenii par inclinati sa isi petreaca mult timp cu aceste placeri, aceste jocuri de om-copil pus pe sotii care, in loc sa se maturizeze pe masura ce trec anii si sa-si puna intrebari mai serioase, persista in jocuri, refuza maturitatea.

Si ce-ai vrea sa facem, mare lucru niste haine, parca aud ironii. Eu nu scriu despre ecologie aici. Desigur ca ar trebui sa ne gandim si la asta dar nu ca o ciudatenie a catorva nebuni. Ar trebui sa ne gandim la copilul nostru intrebandu-ne peste 30 de ani ce e cu toate aceste deseuri, mizerii pe care i le lasi mostenire. Eu ma intreb aici despre acel ceva ce conteaza si e mai mult spirit decat materie. Ai poposit pe lumea asta si ai putut face orice ti-ai putut imagina. Ce faci sa conteze? Desi ai mereu oameni in jur care iti spun ce sa faci, totusi tu alegi ce vei face.